A woman of no importance – Oscar Wilde

,,The intelect is not a seriosu thing, and never has been. It is an instrument on wich one plays, that is all”.

,,Woman is the intellectual helpmate of men in public as in private life.”

,,Plain women are always jealous of their husbands, beautiful women never are! Beautiful women never have time. They are always so occupied in being jealous of other people’ s husbands.”

,,Twenty year of romance make a woman look like a ruin; but twenty years of marriage make her something like a public building.”

,,The soul is born old but grows young. That is the comedy of life. And the body is born young and grows old. That is life’s tragedy.”

,,What is the proper place for men? Looking after their wives.”

,,Man always want to be a woman’s first love …What we like is to be a man’s last romance.”

,,The most wondrful thing in the world – youth. There is nothng like youth. The middle aged are mortgaged to Life. The old are in Life’s lumber-room. But youth is the Lord of Life. Youth has a kingdom waiting for it.”

,,Men marry because they are tired, women because they are curios. Both are diappointed.”

,,Nothing

Calatoria oamenilor cartii

3aa800d546a205477243da4f3a9e8d55Inca o carte despre CARTE. De data asta ii apartine unei scriitoare poloneze, Olga Tokarczuk. 

Actiunea e plasata in secolul al XVII-lea, intr-o Franta confruntata cu numeroase conflicte religioase.,,Epoca religiei restrictive, obturând libertatea, a misticismului încărcat de emoţii, aparţinea trecutului, iar la orizont îşi făcea apariţia epoca raţionalismului, regatul cu marmură şi oglinzi al raţiunii.”

4 personaje, fiecare cu secretele proprii pornesc in cautarea Graalului-Cartea dispărută.

Deosebita. De recomandat copiilor.

Citate:

,,Călătoria semnifică o profundă experienţă a trecerii, a schimbării şi a independenţei faţă de detaliu. Călătorind, oamenii devin mai înţelepţi, nu numai pentru că ei cunosc mereu noi privelişti şi întâmplări, ci tocmai fiindcă ei înşişi devin pentru sine peisaje trecătoare, pe care le pot privi lesne cu o anumită detaşare”.

,,moartea este o femeie, dar ea oferă viaţă de cea mai bună speţ㪠viaţa veşnică.”

,,Cunoscând cuvântul, cunoaştem lucrul. Rostind cuvântul, dobândim putere asupra lucrului. Când se alcătuiesc şi se leagă cuvintele cu alte cuvinte, se nasc noi configuraţii ale lucrurilor, se formează lumea.”

,,Războaiele purtate de femei sunt războaie de copii mici, eroismul soldăţeilor de lemn şi al săbiilor de lemn”.

 

 

 


Un geniu fara portofoliu

Pana acum, Fara ideal este cartea mea preferata. Este cea dintai carte a lui Sienkiewicz pe care o citesc. Sa va spun povestea…

Leon Ploszowski, in varsta de treizeci si cinci de ani si in posesia unei uriase averi mostenite, este unul dintre cei mai mari sceptici al asa numitului”secol nervos”(mal du siecle).„Din cand in cand, il dau naibii pe cel de-al doilea eu, care-l analizeaza si-l critica pe primul, care nu-i permite sa se daruiasca in intregime nici unei impresii, nici unei activitati, nici unui sentiment, nici unei placeri, nici unei pasiuni[…]Port in mine doua euri contradictorii, caci in timp ce unul recunoaste adevarul si critica, celalalt traieste doar pe jumatate, lipsit de orice fermitate.”Un om foarte bine dezvoltat intelectual,  dar care nu are niciun scop in viata- un „geniu fara portofoliu”.Se considera un homo sapiens, intr-atat e de plictisit.Niciuna dintre femei , se pare, nu reuseste sa puna mana pe ravnitul burlac.Pana intr-o seara, cand o cunoaste pe verisoara Aniela. Mai intai, e doar un joc: „Mi-am pus mainile pe strunele sufletele ei si am dat concerte pentru incantarea mea[…]Cant pe corzile inimii ei de dimineata pana seara-si chiar mai mult”.Leon se considera un artist al concertului amoros, era obisnuit sa castige intotdeauna trofeul dorit, dar nu era la fel de dornic sa se casatoreasca.„Ma doare creierul-dar nu stiu sa nu gandesc”.In timpul unei calatorii, Ploszowski refuza sa se mai intoarca acasa( unde era si Aniela) si se refugiaza in bratele altei femei.Iubirea carnala a castigat in fata celei spirituale.Deocamdata.Vestea casatoriei verisoarei cu un alt barbat e tulburatoare si scoate la iveala sentimente care se credeau ucise de mult.„Criticand totul si pe noi insine, ne-am tocit fortele pozitive, ne lipseste baza, punctul de plecare, credinta in viata.Iata de ce eu,de exemplu, nu doresc s-o am pe Aniela, cat ma tem sa n-o pierd”.Aniela devine doamna Kromicki si iata ce incolteste in mintea varului sau:„As avea oare dreptul s-o fac pe doamna K. sa se indragosteasca de mine si in caz de succes s-o abat de la calea cea dreapta?”.„Nu-s drept, ci stramb.Asa m-au crescut cele doua doici ale mele:gandirea si critica.Dar daca nu s-ar fi casatorit deloc…cine stie, mi-e rusine sa recunosc, insa cred c-as fi dorit-o mai putin.” Pentru curiosi chiar nu pot dezvalui ce se va intampla.Vorba aceea,  „mai departe, scrie-n carte”. Enjoy                                            11_22Citate:                                                                                                                       Un scriitor cu cat e mai talentat, cu atat face mai putina literatura.

Cu cat intalnesti mai putine pietre in cale, cu atat esti mai putin expus sa te impiedici si sa cazi.

Cine nu stie prin sarguinta sa straluceasca asemenea soarelui poate macar sa sclipeasca pentru o clipa, ca un meteorit.

Parisul are o superioritate certa fata de celelalte asezari omenesti.Caci nu stiu nici un alt oras, in care elementele de stiinta, arta, totfelul de idei cu caracter general-uman sa pluteasca asa in aer si sa patrunda pe nesimtite in capetele oamenilor, ca acolo.Nu numai ca-ti insusesti pe nesimtite tot ce-i mai nou in lumea ideilor, dar propria minte inceteaza de a mai fi unilaterala, devine intelegatoare si civilizata.

Ca raul de munte, care curgand repede rotunjeste pietrele, lovindu-le unele de altele, tot asa curentul vietii rotunjeste si umanizeaza mintile.

Casnicia este un act de fantastica vointa si incredere in femeie, pe care eu nu-l voi face niciodata, caci nu vreau sa fiu preparat cu nici un sos.

 

Femeia care stie sa asculte poseda un fel de plus de a placea, caci prin asta maguleste amorul propriu al barbatului.

Nimic nu cucereste, nu atrage mai mult sufletul unui barbat, decat sentimentul ca e iubit.

Omul este ca marea:are flux si reflux.

In sfarsit,tot ce e mai frumos pe lume, femeia.

Moartea e un abis in care, desi stim ca trebuie sa patrundem cu totii, de cate ori intra acolo cineva drag si apropiat, in noi, cei ramasi pe marginea prapastiei, se sfasie sufletul de teama, jale si disperare.

A vrea este doar o stare a constiintei, nu si un act de vointa.

Permanentele introspectii duc la pustiire.

Femeia care-i doar frumoasa, fara alte calitati sufletesti, si pe care oamenii o considera o stea, este adesea mai mult decat atat, este o intreaga constelatie, sau chiar doua deodata:Ursa Mare pentru anturaj si Crucea pentru sot.

Asa cum diavolul este un inger decazut, tot asa si ura este o iubire alterata.

Nimeni nu-i mai aproape de abisul misticismului ca scepticul absolut.

Vointa omului inceteaza acolo unde incepe dragostea.

O femeie care cocheteaza e ca un camatar:da putin si cere o dobanda uriasa.

Numai buzele care au baut din izvorul indoielii pot fi convinse ca sarutul oprit nu-i un pacat.

Dragostea pentru nevasta altuia, daca e superficiala, e o josnicie, daca este reala, e una dintre cele mai mari nenorociri care i se pot intampla omului.

Sufletul omului e ca o albina,care cauta dulceata chiar si pe florile amare.

Stim ca trebuie sa murim, dar nu credem.

Analiza seamana cu ciugulirea unei flori:cel mai adesea, prin analiza strici frumusetea vietii si implicit fericirea-adica singurele lucuri care au un sens.

Cel mai greu ii este omului sa nu tina minte.


Unde se duc frunzele iarna?Dar ratele de pe lac unde se duc?

salingercatcher

„-Asculta, stii ratele alea de pe lac (din Central Park) , la iesirea dinspre sud a parcului? Lacul ala mititel? Spune-mi, nu cumva stii unde se duc ratele cand ingheata apa? Nu cumva stii? […]

Sa va zic ce scria Nietzsche in „Nasterea tragediei in spiritul muzicii”: natura poate inchide un ciclu existential insa e suficient de puternica pentru a supravietui.

Subiect de gandire:D

Cel care ii citea

coperta1

Cand ne deschidem

tu mie si eu tie,

cand ne scufundam

tu in mine si eu in tine,

cand ne pierdem

tu in mine si eu in tine,

Abia atunci

eu sunt eu

si tu esti tu.

El, cititorul, Michael Berg. Ea, cea careia ii placea sa i se citeasca, Hanna Schmitz. El, elev de cincisprezece ani, ea, trecuta de treizeci. O poveste de dragoste tulburatoare petrecuta intr-o Germanie nazista suferinda din pricina marelui Holocaust. El, profesor de drept.Ea,condamnata.

The-reader-winslet-krossthe-reader

„Ce pline de vraja sunt perioadele de boala in copilarie si in adolescenta! Lumea din afara , din libertate, din curte, din gradina sau de pe strada patrunde in camera bolnavului doar ca un zgomot surd. Inauntru, creste lumea povestilor si a fapturilor despre care citeste bolnavul. Febra, care slabeste simtul realitatii, ascutind in schimb fantezia, face din camera de suferinta un spatiu nou, in egala masura familiar si strain; in cutele perdelei si in desenul tapetului, monstrii isi arata mutrele grotesti, iar scaunele, mesele, rafturile si dulapul devin o gramada de munti, de cladiri sau corabii, cand foarte aproape, o enorma departare. Bataile ceasuluidin clopotnita, huruitul motorului vreunui automobil care trece intamplator, luminand cu farurile peretii si tavanul, insotesc bolnavul in orele lungi de noapte. Sunt ore fara somn, dar nu de insomnie, nu ore ale unei lipse, ci ore ale preaplinului. Dorinte, amintiri, spaime si bucurii compun labirinturi in care bolnavul se pierde, se regaseste si se rataceste din nou.Sunt ore in care totul devine posibil, atat binele cat si raul.”

casete_vechi_3673868

„Sa te ocupi de trecut nu inseamna fuga, ci, dimpotriva, concentrare hotarata asupra prezentului si a viitorului, care este oarba la mostenirea pe care ne-a lasat-o trecutul, mostenire ce si-a lasat amprenta asupra noastra, si cu care, de vrem sau nu, va trebui sa traim.”

E. Levians: „Nu atat memoria in sine conteaza, cat citirea si interpretarea ei. E vorba aici nu de caderea in memorie si ramanerea acolo, cat mai ales de regandirea trecului prin prisma realitatilor prezentului, recitirea lui prin experiente si circumstante noi, prin uimirile si ororile vietii trainte”.

Despre dragoste si alti demoni

Gabriel-Garcia-Marquez-Despre-dragoste-si-alti-demoni-poza-t-P-n-2-3407.jpg

Va puteti imagina o fiinta umana a carei podoaba capilara masoara douazeci si doi de metri si unsprezece centimetri? Daca da, e formidabil pentru ca una in realitate nu exista. Protagonista romanului e detinatoarea acestei grandioase calitati (sau nu). Ea se numeste Sierva Maria de Todos los Angeles si e purtatoare unui destin crunt, dar frumos. E un paradox, stiu, doar ca tocmai acel destin bolnavicios si sumbru o impinge pe protagonista sa cunoasca cel mai nobil sentiment, IUBIREA. Demonii interiori maladivi  o imping in bratele iubirii, dar tot ei o vor rapi pentru totdeauna. Chiar dupa nasterea prematura a fetitei, doica fetitei facuse un legamant: daca fetita va trai, nu va ingadui ca aceasta sa-ti taie parul pana in noaptea nuntii. Copila fiind, este muscata de un caine, iar ideea potrivit  careia comportamentul dereglat al fetitei se datoreaza unei turbari va persista de-a lungul intregului roman.  Coafura-ciudata-10

Incepea sa infloreasca intr-un vartej de forte potrivnice.[…]De la tata avea trupul firav, sfiiciunea fara leac, pielea palida, ochii de un albasru intunecat[…] Speriata de o natura atat de stranie, mama ii punea la incheietura mainii un clopotel ca sa nu-i piarda urma in penumbra casei”.                                                                                                                                         „Lasata in curtea sclavilor, Sierva Maria invata sa danseze inainte de a vorbi, invata trei limbi africane in acelasi timp, se obisnui sa bea sange de cocos pe inima goala si sa se strecoare printre oamenii albi fara sa fie vazuta, nici simtita, ca o faptura imateriala”.                                                        Nu putea pricepe nicidecum literele „-Nu-i vorba ca fetita n-ar avea deloc talent, dar e dusa parca pe alta lume”


Coafura-ciudata-9

Lumea in care se rotesc personajele e una aproape metisata, timorata de Inchizitie  si amenintata de molima de turbare. „Orasul era cufundat in marasmul sau de veacuri”.  Sierva Maria, din ciudata, nebuna si turbata cum era considerata odinioara, devine o  posedata de diavol. Este inchisa intr-o manastire , iar viitorul ei exorcizator va cadea in capcanele intinse de demonii interiori aitinerei femei. Nu voi dezvalui finalul pentru ca trebuie sa va incurajez si sa va provoc la lectura.

Savurati-o in tihna!

Cititorul din pestera

cititorul_pestera

O carte usurica, la persoana I  pe care as recomanda-o viitorilor mei elevi, in special celor care nu prea au gustul pentru lectura. O asemenea carte, zic eu, poate i-ar putea determina pe unii  sa intre in contact cu literatura.Timpul necesar pentru o astfel de carte nu depaseste 3 ore si se citeste foarte lejer pe plaja, in tren s.a.
Subiectul e foarte simplu: Un baietandru de treisprezece ani, membru al unei mici bande de hoti, de teama sa nu fie prins de garzile regale se ascunde in cele din urma pe un vas.Membrii echipajului sunt in cautarea
O carte usurica, la persoana I  pe care as recomanda-o viitorilor mei elevi, in special celor care nu prea au gustul pentru lectura. O asemenea carte, zic eu, poate i-ar putea determina pe unii  sa intre in contact cu literatura.Timpul necesar pentru o astfel de carte nu depaseste 3 ore si se citeste foarte lejer pe plaja, in tren s.a.
Subiectul e foarte simplu: Un baietandru de treisprezece ani, membru al unei mici bande de hoti, de teama sa nu fie prins de garzile regale se ascunde in cele din urma pe un vas. Din membru clandestin devine mascota ambarcatiunii. Membrii echipajului sunt in cautarea unu monstru vorbitor si iubitor de carti pe nume Anibalector. In urma unui incident copilul „aterizeaza” pe o insula unde e gasit de monstru si transportat in pestera sa. Pentru a supravietuii baiatul trebuie sa devina partenerul de discutie al animalului. El venea dintr-o lume mecanicizata, automatizata unde nu contau cartile ci doar televizorul si telenovelele.Treptat, citind cartile indicate de Anibalector, devine  un interlocutor de apreciat datorita cunostiintelor dobandite. Monstrul e apoi capturat si inchis intr-o gradina zoologica. In captivitate renunta sa mai vorbeasca. Mustrariile de constiinta il obliga pe baietel sa-l elibereze pe cel care devenise Prietenul sau. Drept pedeapsa, baiatul va fi obligat sa devina SCRIITOR.
Cum am mai spus, la suprafata naratiunea e una simpla. Importante sunt strafundurile cartii mai ales din puncul de vedere al pedagogiei invatarii.
Devenirea baiatului are cea mai mare insemnatate. Dintr-un mic gainar hot va devenii scriitor. Drumul parcurs e unul initiatic la capatul caruia se afla lumina mintii-invatarea „manuirii” unei arte. Probele sunt multe: scaparea de urmaritori, indeplinirea ordinelor capitanului ambarcatiunii si supunerea, curajul imprietenirii cu monstrul CITITOR si, in final, cea mai importanta, citirea cartilor si interpretarea lor.Astfel a ajuns SA INVETE CUM SA GANDEASCA,lucru major pentru orice individ. De la un minor face saltul la un „barbatel”.
gorilla
Iata cateva invataturi pe care i le da gorila  de dimensiunea a zece elefanti, cunoscator a treisprezece limbi straine, unui baiat de treisprezece ani:
„Cititul inseamna sa faci lucrurile sa se intample in capul tau.”
Timp si rabdare, doua lucruri care, impreuna,  fac aproape cat inteligenta.
„Cititorul trebuie sa stie a vorbi in limba cartii.A vorbi limba cartii si a se abandona in voia melodiei ei, a se lasa dus de curent, in loc sa-si risipeasca fortele vaslind contra mareei.Nu zic ca trebuie sa ne supunem, dar trebuie sa fim disponibili.Cartea, prin faptul ca este scrisa, a facut deja un mare pas catre noi:e un dar.Acum ne ramane noua sa multumim pentru amabilitate si sa facem un pas catre carte.”
Sa faci sublinieri intr-o carte nu este nimic rau, e aproape ca si cum ai citi dublu.
„Povestirile cu adevarat valoroase sunt intotdeauna ca jocurile acelea pentru copii unde trebuie sa unim punctele si ni se cere sa completam noi insine desenul.”
O carte ne cere sa mergem noi la ea.Un ecran cu imagini si tampenii, nu. Este o diferenta dintre a calatorii si a sta pe loc.Cartea ne obliga sa calatorim, televiziunea sa ramanem gura-casca.
Enjoy

Previous Older Entries